in suflet mi s-a asternut o dorinta...ma rode, ma chinuie, nu m-a lasat sa dorm azi noapte... dar inca nu si-a spus pe nume...
poate e dorintza de a revedea locurile natale...locurile unde personalitatea mea a inceput sa ia contur...unde am invatat ce e frumosul, si ce e uratul...
sau poate e dor dorinta de a revedea stanca sub a carui umbra imi petreceam verile, si atunci cand imi luam inima in dinti si o cataram, stateam in bataia soarelui, ascultand adierea lina a vantului, imbinata cu susurul micului izvor si trilurile imbietoare ale pasarilor...in toata aceasta mreaja, gingasa floare de colt, crescuta printre crapaturile ascutite ale stancii imi povestea despre cum bradul incarunteste la prima atingere a fulgilor de zapada, dar imediat ce rasare soarele devine din nou verde si parca mai falnic...stanca care iarna lua culoare zapezii, devenind rece...dar totusi in interiorul ei era calda...
sau este dorinta de a-mi revedea parintii, pe care i-am lasat sub ocrotirea stancii...cei care m-au dus prima data la stanca, si m-au invatzat sa o iubesc...cei care mi-au deschis ochii sa vad ceea ce e frumos, si m-au invatat sa ii inchid ca sa nu vad uratul...cei care au fost alaturi de mine atunci cand mi-a fost greu, si m-au invatat sa tin fruntea sus...cei pe care ii port in suflet, si nu imi pot lua gandul de la ei nici un moment...
cred ca este dorinta de a reduce distanta ce ma desparte de stanca sub a carei umbra stiu sigur ca o sa imi gasesc in orice clipa parinti...

cred ca din dorintza de a regasi placerile de care sunt momentan tinut departe mi-am facut acest blog.....sper ca aici sa postez cele mai reusite poze si multe impresii bune despre ce e frumos la noi in tara si nu numai....o sa incerc sa uit de faptul ca noi nu stim sa ne promovam valorile...si ce e si mai grav ca le si distrugem.....